Dda naca c’annacava pacinziusa…
li vecchi canti ancora annaculia
ca vuci di me matri…chi carusa,
mi li struggheva in duci litania.
E jù truvava sonnu e lu rizzettu…
ca u ciatu di me matri m’acquitava,
e tegnu strittu d’intra a lu me pettu;
‘n ricordu chi nta l’arma ancora scava.
S’addimurau ntesta la so vuci
e pari ca lu tempu si firmau,
ma granni sugnu e portu chidda cruci;
ca lu Distinu tannu m’assignau.
Ddu cori li me ràdichi annacau
e li spanniu in tutti i cantuneri,
lu quatru di ddu locu mi mpicau;
e ancora oggi è nte me pinseri.
Pinsavu a chistu mentri chi affacciatu
di la finestra vardu cu disiu,
…stu jornu da lu suli ncurunatu:
ca fa passari prestu ogni siddiu.
Supra na rama ‘n pàssiru pusau
e canta una duci miludia,
lu sènziu nta lu celu mi purtau…
a usu fussi ‘n cantu di puisia;
…e dunca sugnu ccà…cu la me Musa,
c’addetta nto frattempu lu so versu,
e speru ca non resta mai dilusa;
si chistu cantu miu…è tempu persu!
Autore: Giuseppe Sammartano
Dipinto: Mario Occhipinti